Antichizarea – Tehnici de învechire a lemnului

Antichizarea este termenul generic folosit pentru a descrie acele finisaje care fac ca mobila sau alte obiecte din lemn să arate de parcă ar fi vechi. Este practic o succesiune de etape de finisare specifice. Marele avantaj al acestui tip de finisare este că lemnul folosit poate avea mici defecte. Fibra colorată sau răsucită, nodurile, crăpăturile, zgârieturile nu mai reprezintă o problemă, fiind uneori chiar o calitate.

Înainte de aplicarea materialelor de finisare lemnul trebuie pregătit. Acest lucru presupune realizarea unor semne distincte pe lemn care să sugereze uzura și vechimea. Se pot face prin lovire, zgâriere, găurire, teșire, tocirea muchiilor sau periere.

Semnele rămase în urma acestor acțiuni, accentuate de finisarea ulterioară, „îmbătrânește” obiectul într-un mod credibil.

Cea mai întâlnită metodă de antichizare este patinarea. Patina este un material de colorare folosit pentru a sugera trecerea timpului peste un obiect. Ea „dă” acel aspect de vechi, de puțin murdar, de culoare închisă din cauza trecerii timpului. Efectul este mai intens când patina se aplică pe părţile profilate. Patinele au diverse culori și pot fi pe bază de solvent sau hidrodiluabile. Pot fi aplicate cu pistolul, cu cârpa sau cu pensula și se îndepărtează prin ștergere sau prin șlefuire.

Un efect similar se obține folosind glaze-uri. Ele pot fi aplicate direct pe lemn sau peste stratul de grund. Aplicarea se face prin pulverizare urmată de ștergere, sau direct prin ștergere, în funcție de instrucțiunile de folosire ale glaze-ului.

Pentru un efect prețios se folosesc patine în culori metalizate, argintiu, auriu sau bronz. Folosirea lor nu exclude folosirea patinelor de învechire. Se aplică în general prin pulverizare urmată de șlefuire cu lână de oțel. Dacă se dorește un obiect auriu sau argintiu – ca în cazul mobilei rococo, de exemplu – este bine să nu se folosească patine ci culori. Dacă lacul final se aplică peste patina dată în exces și neșlefuită apar probleme de aderență.

Aspectul rustic se obține cu ajutorul uleiului sau cerii. Se pot aplica pe orice fel de lemn și arată foarte bine pe rășinoase. Pardoselile uleiate au un aspect foarte natural. Se găsesc atât ceruri și uleiuri naturale, cât și sintetice. De asemenea, ele pot fi pe bază de solvent sau hidrodiluabile și amândouă au ca dezavantaj lipsa rezistenței la zgâriere sau la șocuri mecanice. Uleiul are avantajul că pătrunde adânc în lemn și-l protejează în timp. El poate fi folosit și pentru finisaje la exterior. Finisajele cu ceară au un aspect rustic foarte natural, iar prin lustruire capătă un tușeu mătăsos plăcut.

Un finisaj foarte cunoscut este cel numit arte povera. Este un mod de finisare venit din Italia, având ca model mobila simplă și lipsită de greutatea ornamentelor în exces. Lemnul folosit este plop, tei, anin sau rășinoase. Pentru finisaj se folosesc baițuri pentru a colora lemnul în nuanțe de nuc, mahon, stejar, cireș și lacuri transparente. Aspectul mobilei arte povera degajă căldură şi simplitate.

Finisarea consumată sau distress este o metodă de antichizare foarte des întâlnită. Efectul se obține prin șlefuirea între straturi, făcută pe muchiile, colțurile sau suprafața obiectelor. Șlefuirea este făcută până se ajunge la lemn, baiț sau un alt strat inferior. Cu cât diferența de culoare dintre straturi este mai mare cu atât efectul este mai evident. Metoda este folosită pentru obținerea obiectelor în stil shabby chic.

Finisajul crăpat, cunoscut si ca screpolante sau crackle (krakele) se obține cu ajutorul unor materiale speciale care sunt incompatibile între ele. Dacă există diferență de culoare între cele două straturi atunci efectul lasă impresia că, de-a lungul timpului, mobila a fost vopsită și revopsită în diverse culori, iar straturile au crăpat. Dacă diferența de culoare dintre straturi este mică, efectul este foarte bine pus în valoare cu ajutorul patinelor de învechire.

Efectele rădăcină de nuc (marmorat) și penelat sunt alte două modalități de îmbătrânire a lemnului. Pentru amândouă se aplică pe lemn un strat de culoare. Cel de-al doilea strat, o culoare diferită, se aplică pentru efectul marmorat, cu un burete sau un tampon din vată sau hârtie. Pentru efectul penelat se aplică stratul cu pensula sau cu pistolul, după care urmele de pensulă sunt făcute cu un pieptene.

Antichizarea lemnului poate fi obținută prin una dintre aceste metode sau combinând mai multe dintre ele. La final este recomandat ca efectul obținut să fie protejat cu un lac transparent, rezistent la îngălbenire în timp. Foarte important este și gradul de luciu, care trebuie adaptat obiectului respectiv. Unei mobile vechi simple i se va potrivi mult mai bine un lac cu grad de luciu scăzut, pe când un obiect mai prețios are nevoie și de strălucirea unui lac cu grad de luciu mai ridicat.

Despre finisarea antichizată sunt foarte multe de spus, dar am încercat să rezumăm principiile și tehnicile de bază. Dacă aveți astfel de idei pentru viitoarele voastre proiecte de finisare și vreți să le realizați profesionist și cu materiale de calitate CONTACTAȚI-NE!